Poveste de la munte...

A fost odată ca niciodată o frumoasă familie de ţărani autentici români - Antal Grigore şi Maria. Aceştia aveau doi copii frumoşi şi harnici pe care-i iubeau ca pe ochii din cap, Aurelia şi Ioan. Dar vremurile nu erau atât de uşoare, trebuiau să se ocupe cu creşterea animalelor şi cu agricultura pentru a-şi putea întreţine familia.

Erau vremuri vitrege mai ales pentru că cele două războaie nu i-au ocolit. Nu au fost deci străini de a înţelege ce este munca, sacrificiul, răbdarea. Prima cabană a fost locuinţa acestora. În al doilea război mondial această casa a fost părăsită şi ocupată de ruşi care şi-au tinut caii în ea, ei dormind în grajd - dezmembrat acum opt ani.

Dar binele a biruit şi toţi s-au întors nevătămaţi la casa lor. Au fost nişte oameni vrednici de toata lauda, iar bunica Aurelia ne-a lăsat moştenire nu atât casa, ci mai ales îndemnul pentru a păstra nu neapărat şindrilele unei case ţărăneşti, ci spiritul unor vremuri trecute... credinţă, muncă, devotament, corectitudine, si optimism şi o voie bună molipsitoare.

Vă aşteptăm să cultivaţi voia bună şi să continuaţi povestea noastră...